plini

Romanian

Etymology

From plin.

Verb

a plini (third-person singular present plinește, past participle plinit) 4th conjugation

  1. to fulfill a task

Conjugation

    conjugation of plini (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a plini
gerund plinind
past participle plinit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present plinesc plinești plinește plinim pliniți plinesc
imperfect plineam plineai plinea plineam plineați plineau
simple perfect plinii pliniși plini plinirăm plinirăți pliniră
pluperfect plinisem pliniseși plinise pliniserăm pliniserăți pliniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să plinesc să plinești să plinească să plinim să pliniți să plinească
imperative — tu — — voi —
affirmative plinește pliniți
negative nu plini nu pliniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.