plugări

Romanian

Etymology

From plugar +‎ -i.

Verb

a plugări (third-person singular present plugărește, past participle plugărit) 4th conjugation

  1. to plough
    Synonym: ara

Conjugation

    conjugation of plugări (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a plugări
gerund plugărind
past participle plugărit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present plugăresc plugărești plugărește plugărim plugăriți plugăresc
imperfect plugăream plugăreai plugărea plugăream plugăreați plugăreau
simple perfect plugării plugăriși plugări plugărirăm plugărirăți plugăriră
pluperfect plugărisem plugăriseși plugărise plugăriserăm plugăriserăți plugăriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să plugăresc să plugărești să plugărească să plugărim să plugăriți să plugărească
imperative — tu — — voi —
affirmative plugărește plugăriți
negative nu plugări nu plugăriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.