plusa

Romanian

Etymology

From plus +‎ -a.

Verb

a plusa (third-person singular present plusează, past participle plusat) 1st conjugation

  1. (card games) to raise

Conjugation

    conjugation of plusa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a plusa
gerund plusând
past participle plusat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present plusez plusezi plusează plusăm plusați plusează
imperfect plusam plusai plusa plusam plusați plusau
simple perfect plusai plusași plusă plusarăm plusarăți plusară
pluperfect plusasem plusaseși plusase plusaserăm plusaserăți plusaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să plusez să plusezi să pluseze să plusăm să plusați să pluseze
imperative — tu — — voi —
affirmative plusează plusați
negative nu plusa nu plusați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.