policlorură
Romanian
Etymology
Borrowed from French polychlorure.
Noun
policlorură f (uncountable)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | policlorură | policlorura | policlorure | policlorurele | |
| genitive-dative | policlorure | policlorurei | policlorure | policlorurelor | |
| vocative | policlorură, policloruro | policlorurelor | |||