polilog
Romanian
Etymology
Borrowed from Greek πολυλόγος (polylógos).
Noun
polilog m (plural polilogi)
- (obsolete) garrulous person
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | polilog | polilogul | polilogi | polilogii | |
| genitive-dative | polilog | polilogului | polilogi | polilogilor | |
| vocative | polilogule | polilogilor | |||
References
- polilog in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN