polizor
Romanian
Etymology
Borrowed from French polissoir.
Noun
polizor n (plural polizoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | polizor | polizorul | polizore | polizorele | |
| genitive-dative | polizor | polizorului | polizore | polizorelor | |
| vocative | polizorule | polizorelor | |||