pomădui

Romanian

Etymology

From pomadă +‎ -ui.

Verb

a pomădui (third-person singular present pomăduiește, past participle pomăduit) 4th conjugation

  1. (dated) to put on make-up

Conjugation

    conjugation of pomădui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a pomădui
gerund pomăduind
past participle pomăduit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present pomăduiesc pomăduiești pomăduiește pomăduim pomăduiți pomăduiesc
imperfect pomăduiam pomăduiai pomăduia pomăduiam pomăduiați pomăduiau
simple perfect pomăduii pomăduiși pomădui pomăduirăm pomăduirăți pomăduiră
pluperfect pomăduisem pomăduiseși pomăduise pomăduiserăm pomăduiserăți pomăduiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să pomăduiesc să pomăduiești să pomăduiască să pomăduim să pomăduiți să pomăduiască
imperative — tu — — voi —
affirmative pomăduiește pomăduiți
negative nu pomădui nu pomăduiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.