pontifica

See also: pontificá

Italian

Verb

pontifica

  1. inflection of pontificare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French pontifier.

Verb

a pontifica (third-person singular present pontifică, past participle pontificat, third-person subjunctive pontifice) 1st conjugation

  1. to pontificate

Conjugation

    conjugation of pontifica (first conjugation, no infix)
infinitive a pontifica
gerund pontificând
past participle pontificat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present pontific pontifici pontifică pontificăm pontificați pontifică
imperfect pontificam pontificai pontifica pontificam pontificați pontificau
simple perfect pontificai pontificași pontifică pontificarăm pontificarăți pontificară
pluperfect pontificasem pontificaseși pontificase pontificaserăm pontificaserăți pontificaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să pontific să pontifici să pontifice să pontificăm să pontificați să pontifice
imperative — tu — — voi —
affirmative pontifică pontificați
negative nu pontifica nu pontificați

References

  • pontifica in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

pontifica

  1. inflection of pontificar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.