popicar
Romanian
Etymology
From popic + -ar.
Noun
popicar m (plural popicari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | popicar | popicarul | popicari | popicarii | |
| genitive-dative | popicar | popicarului | popicari | popicarilor | |
| vocative | popicarule | popicarilor | |||