prăfui

Romanian

Etymology

From praf +‎ -ui.

Verb

a prăfui (third-person singular present prăfuiește, past participle prăfuit) 4th conjugation

  1. to cover with dust

Conjugation

    conjugation of prăfui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a prăfui
gerund prăfuind
past participle prăfuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present prăfuiesc prăfuiești prăfuiește prăfuim prăfuiți prăfuiesc
imperfect prăfuiam prăfuiai prăfuia prăfuiam prăfuiați prăfuiau
simple perfect prăfuii prăfuiși prăfui prăfuirăm prăfuirăți prăfuiră
pluperfect prăfuisem prăfuiseși prăfuise prăfuiserăm prăfuiserăți prăfuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să prăfuiesc să prăfuiești să prăfuiască să prăfuim să prăfuiți să prăfuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative prăfuiește prăfuiți
negative nu prăfui nu prăfuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.