preacuviință
Romanian
Etymology
From prea- + cuviință. Calque of Old Church Slavonic прѣподобиѥ (prěpodobije).
Noun
preacuviință f (uncountable)
- (dated) piety
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | preacuviință | preacuviința |
| genitive-dative | preacuviințe | preacuviinței |
| vocative | preacuviință, preacuviințo | |
References
- preacuviință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN