preacuviință

Romanian

Etymology

From prea- +‎ cuviință. Calque of Old Church Slavonic прѣподобиѥ (prěpodobije).

Noun

preacuviință f (uncountable)

  1. (dated) piety

Declension

Declension of preacuviință
singular only indefinite definite
nominative-accusative preacuviință preacuviința
genitive-dative preacuviințe preacuviinței
vocative preacuviință, preacuviințo

References

  • preacuviință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN