precurma

Romanian

Etymology

From pre- +‎ curma.

Verb

a precurma (third-person singular present precurmă, past participle precurmat) 1st conjugation

  1. to stop abruptly

Conjugation

    conjugation of precurma (first conjugation, no infix)
infinitive a precurma
gerund precurmând
past participle precurmat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present precurm precurmi precurmă precurmăm precurmați precurmă
imperfect precurmam precurmai precurma precurmam precurmați precurmau
simple perfect precurmai precurmași precurmă precurmarăm precurmarăți precurmară
pluperfect precurmasem precurmaseși precurmase precurmaserăm precurmaserăți precurmaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să precurm să precurmi să precurme să precurmăm să precurmați să precurme
imperative — tu — — voi —
affirmative precurmă precurmați
negative nu precurma nu precurmați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.