predispus

Galician

Verb

predispus

  1. (reintegrationist norm) first-person singular preterite indicative of predispor

Romanian

Etymology

Past participle of predispune.

Adjective

predispus m or n (feminine singular predispusă, masculine plural predispuși, feminine and neuter plural predispuse)

  1. predisposed

Declension

Declension of predispus
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite predispus predispusă predispuși predispuse
definite predispusul predispusa predispușii predispusele
genitive-
dative
indefinite predispus predispuse predispuși predispuse
definite predispusului predispusei predispușilor predispuselor

Verb

predispus (past participle of predispune)

  1. past participle of predispune