predispus
Galician
Verb
predispus
- (reintegrationist norm) first-person singular preterite indicative of predispor
Romanian
Etymology
Past participle of predispune.
Adjective
predispus m or n (feminine singular predispusă, masculine plural predispuși, feminine and neuter plural predispuse)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | predispus | predispusă | predispuși | predispuse | |||
| definite | predispusul | predispusa | predispușii | predispusele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | predispus | predispuse | predispuși | predispuse | |||
| definite | predispusului | predispusei | predispușilor | predispuselor | ||||
Verb
predispus (past participle of predispune)
- past participle of predispune