prefăcătură
Romanian
Etymology
Noun
prefăcătură f (plural prefăcături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | prefăcătură | prefăcătura | prefăcături | prefăcăturile | |
| genitive-dative | prefăcături | prefăcăturii | prefăcături | prefăcăturilor | |
| vocative | prefăcătură, prefăcăturo | prefăcăturilor | |||