prejmet
Romanian
Etymology
Noun
prejmet n (plural prejmete)
- (obsolete) surroundings
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | prejmet | prejmetul | prejmete | prejmetele | |
| genitive-dative | prejmet | prejmetului | prejmete | prejmetelor | |
| vocative | prejmetule | prejmetelor | |||
References
- prejmet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN