prepus
Romanian
Etymology
From prepune.
Adjective
prepus m or n (feminine singular prepusă, masculine plural prepuși, feminine and neuter plural prepuse)
Declension
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | prepus | prepusă | prepuși | prepuse | |||
definite | prepusul | prepusa | prepușii | prepusele | ||||
genitive- dative |
indefinite | prepus | prepuse | prepuși | prepuse | |||
definite | prepusului | prepusei | prepușilor | prepuselor |
Noun
prepus m (plural prepuși)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | prepus | prepusul | prepuși | prepușii | |
genitive-dative | prepus | prepusului | prepuși | prepușilor | |
vocative | prepusule | prepușilor |
References
- prepus in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN