prescurar
Romanian
Etymology
Noun
prescurar m (plural prescurari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | prescurar | prescurarul | prescurari | prescurarii | |
| genitive-dative | prescurar | prescurarului | prescurari | prescurarilor | |
| vocative | prescurarule | prescurarilor | |||
References
- prescurar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN