pricini
Romanian
Etymology
From pricină.
Verb
a pricini (third-person singular present pricinește, past participle pricinit) 4th conjugation
- (obsolete) to cause
Conjugation
conjugation of pricini (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a pricini | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pricinind | ||||||
| past participle | pricinit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pricinesc | pricinești | pricinește | pricinim | priciniți | pricinesc | |
| imperfect | pricineam | pricineai | pricinea | pricineam | pricineați | pricineau | |
| simple perfect | pricinii | priciniși | pricini | pricinirăm | pricinirăți | priciniră | |
| pluperfect | pricinisem | priciniseși | pricinise | priciniserăm | priciniserăți | priciniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pricinesc | să pricinești | să pricinească | să pricinim | să priciniți | să pricinească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pricinește | priciniți | |||||
| negative | nu pricini | nu priciniți | |||||
References
- pricini in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN