prilejui

Romanian

Etymology

From prilej +‎ -ui.

Verb

a prilejui (third-person singular present prilejuiește, past participle prilejuit) 4th conjugation

  1. to occasion, to induce, to cause

Conjugation

    conjugation of prilejui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a prilejui
gerund prilejuind
past participle prilejuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present prilejuiesc prilejuiești prilejuiește prilejuim prilejuiți prilejuiesc
imperfect prilejuiam prilejuiai prilejuia prilejuiam prilejuiați prilejuiau
simple perfect prilejuii prilejuiși prilejui prilejuirăm prilejuirăți prilejuiră
pluperfect prilejuisem prilejuiseși prilejuise prilejuiserăm prilejuiserăți prilejuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să prilejuiesc să prilejuiești să prilejuiască să prilejuim să prilejuiți să prilejuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative prilejuiește prilejuiți
negative nu prilejui nu prilejuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.