prilesti
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic прѣльстити (prělĭstiti).
Verb
a prilesti (third-person singular present prilestește, past participle prilestit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of prilesti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a prilesti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | prilestind | ||||||
| past participle | prilestit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | prilestesc | prilestești | prilestește | prilestim | prilestiți | prilestesc | |
| imperfect | prilesteam | prilesteai | prilestea | prilesteam | prilesteați | prilesteau | |
| simple perfect | prilestii | prilestiși | prilesti | prilestirăm | prilestirăți | prilestiră | |
| pluperfect | prilestisem | prilestiseși | prilestise | prilestiserăm | prilestiserăți | prilestiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să prilestesc | să prilestești | să prilestească | să prilestim | să prilestiți | să prilestească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | prilestește | prilestiți | |||||
| negative | nu prilesti | nu prilestiți | |||||
References
- prilesti in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN