prinos
See also: přínos
Latin
Noun
prīnōs
- accusative plural of prīnus
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic приносъ (prinosŭ).
Noun
prinos n (plural prinosuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | prinos | prinosul | prinosuri | prinosurile | |
| genitive-dative | prinos | prinosului | prinosuri | prinosurilor | |
| vocative | prinosule | prinosurilor | |||