priot
Romanian
Noun
priot m (plural prioți)
- obsolete form of preot
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | priot | priotul | prioți | prioții | |
| genitive-dative | priot | priotului | prioți | prioților | |
| vocative | priotule | prioților | |||
References
- priot in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN