proclamare

See also: proclamaré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin prōclāmāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /pro.klaˈma.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: pro‧cla‧mà‧re

Verb

proclamàre (first-person singular present proclàmo, first-person singular past historic proclamài, past participle proclamàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to proclaim, announce, declare, call
    Synonyms: annunciare, dichiarare, indire

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

prōclāmāre

  1. inflection of prōclāmō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From proclama +‎ -re.

Noun

proclamare f (plural proclamări)

  1. proclamation

Declension

Declension of proclamare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative proclamare proclamarea proclamări proclamările
genitive-dative proclamări proclamării proclamări proclamărilor
vocative proclamare, proclamareo proclamărilor

Spanish

Verb

proclamare

  1. first/third-person singular future subjunctive of proclamar