procreator

English

Pronunciation

  • Rhymes: -eɪtə(ɹ)

Noun

procreator (plural procreators)

  1. One who procreates; a father or mother.
  2. (figuratively) One who originates or creates something.

Translations

Latin

Noun

prōcreātor m (genitive prōcreātōris); third declension

  1. creator
  2. begetter

Declension

Third-declension noun.

singular plural
nominative prōcreātor prōcreātōrēs
genitive prōcreātōris prōcreātōrum
dative prōcreātōrī prōcreātōribus
accusative prōcreātōrem prōcreātōrēs
ablative prōcreātōre prōcreātōribus
vocative prōcreātor prōcreātōrēs

Verb

prōcreātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of prōcreō

References

  • procreator”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
  • procreator”, in Charlton T. Lewis (1891) An Elementary Latin Dictionary, New York: Harper & Brothers
  • procreator in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
  • Carl Meißner, Henry William Auden (1894) Latin Phrase-Book[1], London: Macmillan and Co.
    • (ambiguous) God is the Creator of the world: deus est mundi procreator (not creator), aedificator, fabricator, opifex rerum

Romanian

Etymology

Borrowed from French procréateur.

Adjective

procreator m or n (feminine singular procreatoare, masculine plural procreatori, feminine and neuter plural procreatoare)

  1. procreator

Declension

Declension of procreator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite procreator procreatoare procreatori procreatoare
definite procreatorul procreatoarea procreatorii procreatoarele
genitive-
dative
indefinite procreator procreatoare procreatori procreatoare
definite procreatorului procreatoarei procreatorilor procreatoarelor