profanator

Latin

Verb

profānātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of profānō

References

  • profanator”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
  • profanator in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.

Romanian

Etymology

Borrowed from French profaneteur, from Latin profanator.

Adjective

profanator m or n (feminine singular profanatoare, masculine plural profanatori, feminine and neuter plural profanatoare)

  1. profanatory

Declension

Declension of profanator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite profanator profanatoare profanatori profanatoare
definite profanatorul profanatoarea profanatorii profanatoarele
genitive-
dative
indefinite profanator profanatoare profanatori profanatoare
definite profanatorului profanatoarei profanatorilor profanatoarelor