promițător

Romanian

Etymology

From promite +‎ -ător.

Adjective

promițător m or n (feminine singular promițătoare, masculine plural promițători, feminine and neuter plural promițătoare)

  1. promising

Declension

Declension of promițător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite promițător promițătoare promițători promițătoare
definite promițătorul promițătoarea promițătorii promițătoarele
genitive-
dative 		indefinite promițător promițătoare promițători promițătoare
definite promițătorului promițătoarei promițătorilor promițătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.