prospectare

See also: prospectaré

Latin

Verb

prōspectāre

  1. inflection of prōspectō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From prospecta +‎ -re.

Noun

prospectare f (plural prospectări)

  1. prospecting

Declension

Declension of prospectare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative prospectare prospectarea prospectări prospectările
genitive-dative prospectări prospectării prospectări prospectărilor
vocative prospectare, prospectareo prospectărilor

Spanish

Verb

prospectare

  1. first/third-person singular future subjunctive of prospectar