puțului
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian pucol.
Verb
a puțului (third-person singular present puțuluiește, past participle puțuluit) 4th conjugation
- to polish (shoes)
Conjugation
conjugation of puțului (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a puțului | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | puțuluind | ||||||
| past participle | puțuluit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | puțuluiesc | puțuluiești | puțuluiește | puțuluim | puțuluiți | puțuluiesc | |
| imperfect | puțuluiam | puțuluiai | puțuluia | puțuluiam | puțuluiați | puțuluiau | |
| simple perfect | puțuluii | puțuluiși | puțului | puțuluirăm | puțuluirăți | puțuluiră | |
| pluperfect | puțuluisem | puțuluiseși | puțuluise | puțuluiserăm | puțuluiserăți | puțuluiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să puțuluiesc | să puțuluiești | să puțuluiască | să puțuluim | să puțuluiți | să puțuluiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | puțuluiește | puțuluiți | |||||
| negative | nu puțului | nu puțuluiți | |||||
References
- puțului in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN