punctuație
Romanian
Etymology
Borrowed from French ponctuation.
Noun
punctuație f (plural punctuații)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | punctuație | punctuația | punctuații | punctuațiile | |
| genitive-dative | punctuații | punctuației | punctuații | punctuațiilor | |
| vocative | punctuație, punctuațio | punctuațiilor | |||