purificator

English

Noun

purificator (plural purificators)

  1. One who, or that which, purifies; a purifier.
  2. (Christianity) The napkin used to wipe the lip of the chalice during Holy Communion.

Translations

Latin

Verb

pūrificātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of pūrificō

Romanian

Etymology

Borrowed from French purificateur. By surface analysis, purifica +‎ -tor.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌpu.ri.fi.kaˈtor/

Adjective

purificator m or n (feminine singular purificatoare, masculine plural purificatori, feminine and neuter plural purificatoare)

  1. purifying

Declension

Declension of purificator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite purificator purificatoare purificatori purificatoare
definite purificatorul purificatoarea purificatorii purificatoarele
genitive-
dative
indefinite purificator purificatoare purificatori purificatoare
definite purificatorului purificatoarei purificatorilor purificatoarelor

Noun

purificator n (plural purificatoare)

  1. purifier

Declension

Declension of purificator
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative purificator purificatorul purificatoare purificatoarele
genitive-dative purificator purificatorului purificatoare purificatoarelor
vocative purificatorule purificatoarelor