purificator
English
Noun
purificator (plural purificators)
- One who, or that which, purifies; a purifier.
- (Christianity) The napkin used to wipe the lip of the chalice during Holy Communion.
Translations
napkin
|
Latin
Verb
pūrificātor
- second/third-person singular future passive imperative of pūrificō
Romanian
Etymology
Borrowed from French purificateur. By surface analysis, purifica + -tor.
Pronunciation
- IPA(key): /ˌpu.ri.fi.kaˈtor/
Adjective
purificator m or n (feminine singular purificatoare, masculine plural purificatori, feminine and neuter plural purificatoare)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | purificator | purificatoare | purificatori | purificatoare | |||
| definite | purificatorul | purificatoarea | purificatorii | purificatoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | purificator | purificatoare | purificatori | purificatoare | |||
| definite | purificatorului | purificatoarei | purificatorilor | purificatoarelor | ||||
Noun
purificator n (plural purificatoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | purificator | purificatorul | purificatoare | purificatoarele | |
| genitive-dative | purificator | purificatorului | purificatoare | purificatoarelor | |
| vocative | purificatorule | purificatoarelor | |||