purtător
Romanian
Etymology
From purta + -ător or from Late Latin portātor, from Latin portō.
Noun
purtător m (plural purtători, feminine equivalent purtătoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | purtător | purtătorul | purtători | purtătorii | |
| genitive-dative | purtător | purtătorului | purtători | purtătorilor | |
| vocative | purtătorule | purtătorilor | |||