pustnici
Romanian
Etymology
From pustnic.
Verb
a pustnici (third-person singular present pustnicește, past participle pustnicit) 4th conjugation
- to seclude
Conjugation
conjugation of pustnici (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a pustnici | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pustnicind | ||||||
| past participle | pustnicit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pustnicesc | pustnicești | pustnicește | pustnicim | pustniciți | pustnicesc | |
| imperfect | pustniceam | pustniceai | pustnicea | pustniceam | pustniceați | pustniceau | |
| simple perfect | pustnicii | pustniciși | pustnici | pustnicirăm | pustnicirăți | pustniciră | |
| pluperfect | pustnicisem | pustniciseși | pustnicise | pustniciserăm | pustniciserăți | pustniciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pustnicesc | să pustnicești | să pustnicească | să pustnicim | să pustniciți | să pustnicească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pustnicește | pustniciți | |||||
| negative | nu pustnici | nu pustniciți | |||||