råkurr
Swedish
Etymology
Compound of rå (“brutal”) + kurr (“fight”). First attested in 1931.
Noun
råkurr n
Declension
| nominative | genitive | ||
|---|---|---|---|
| singular | indefinite | råkurr | råkurrs |
| definite | råkurret | råkurrets | |
| plural | indefinite | råkurr | råkurrs |
| definite | råkurren | råkurrens |