rüch
North Frisian
Etymology
From Proto-Germanic *rūhaz.
Adjective
rüch (comparative (Mooring) rööger or (Sylt) rücher, superlative rüchst)
Inflection
| masculine | feminine / neuter |
plural | ||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | |||
| positive | ||||
| predicative / adverbial | rüch | |||
| attributive / independent | röögen | rööge | röög | rööge |
| partitive | rüchs | — | ||
| comparative | ||||
| predicative / adverbial | rööger | |||
| attributive / independent | röögeren | röögere | rööger | röögere |
| partitive | röögers | — | ||
| superlative | ||||
| predicative / adverbial | am rüchsten | |||
| attributive / independent | — | rüchste | rüchst | rüchste |
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | |||
| positive | ||||
| predicative / adverbial | rüch | |||
| attributive | ||||
| independent | rüchen | rüch | rüchen | |
| partitive | rüchs | — | ||
| comparative | ||||
| predicative / adverbial | rücher | |||
| attributive | ||||
| independent | rücheren | rücher | rücheren | |
| partitive | rüchers | — | ||
| superlative | ||||
| predicative / adverbial | am rüchsten | |||
| attributive | rüchst | |||
| independent | — | rüchst | rüchsten | |