răgace
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic рогачь (rogačĭ), from Proto-Slavic *rogačь.
Noun
răgace f (plural răgace)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | răgace | răgacea | răgace | răgacele | |
| genitive-dative | răgace | răgacei | răgace | răgacelor | |
| vocative | răgace, răgaceo | răgacelor | |||
Synonyms
- cerbar (regional))