rămășag
Romanian
Etymology
From rămas (past participle of rămâne) + -șag.
Noun
rămășag n (plural rămășaguri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | rămășag | rămășagul | rămășaguri | rămășagurile | |
| genitive-dative | rămășag | rămășagului | rămășaguri | rămășagurilor | |
| vocative | rămășagule | rămășagurilor | |||