rămușor
Romanian
Etymology
Noun
rămușor n (plural rămușoare)
- diminutive of ram
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | rămușor | rămușorul | rămușoare | rămușoarele | |
| genitive-dative | rămușor | rămușorului | rămușoare | rămușoarelor | |
| vocative | rămușorule | rămușoarelor | |||
References
- rămușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN