răscoace

Romanian

Etymology

Probably from răs- +‎ coace or possibly from a Vulgar Latin root *re-excocere, from re- + ex- + coquere.

Verb

a răscoace (third-person singular present răscoace, past participle răscopt, third-person subjunctive răscoacă) 3rd conjugation

  1. (also figurative) to overbake; to overripen

Conjugation

    conjugation of răscoace (third conjugation, past participle in -pt)
infinitive a răscoace
gerund răscocând
past participle răscopt
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present răscoc răscoci răscoace răscoacem răscoaceți răscoc
imperfect răscoceam răscoceai răscocea răscoceam răscoceați răscoceau
simple perfect răscopsei răscopseși răscoapse răscoapserăm răscoapserăți răscoapseră
pluperfect răscopsesem răscopseseși răscopsese răscopseserăm răscopseserăți răscopseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să răscoc să răscoci să răscoacă să răscoacem să răscoaceți să răscoacă
imperative — tu — — voi —
affirmative răscoace răscoaceți
negative nu răscoace nu răscoaceți

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.