răscolitor

Romanian

Etymology

From răscoli +‎ -tor.

Adjective

răscolitor m or n (feminine singular răscolitoare, masculine plural răscolitori, feminine and neuter plural răscolitoare)

  1. (obsolete) inciting a revolt
  2. disturbing

Declension

Declension of răscolitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite răscolitor răscolitoare răscolitori răscolitoare
definite răscolitorul răscolitoarea răscolitorii răscolitoarele
genitive-
dative 		indefinite răscolitor răscolitoare răscolitori răscolitoare
definite răscolitorului răscolitoarei răscolitorilor răscolitoarelor

References

  • răscolitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.