Romanian
Etymology
From răs- + cruce.
Noun
răscruce f (plural răscruci)
- crossroad
Declension
Declension of răscruce
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
răscruce
|
răscrucea
|
răscruci
|
răscrucile
|
| genitive-dative
|
răscruci
|
răscrucii
|
răscruci
|
răscrucilor
|
| vocative
|
răscruce, răscruceo
|
răscrucilor
|