răsfățăciune
Romanian
Etymology
Noun
răsfățăciune f (plural răsfățăciuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | răsfățăciune | răsfățăciunea | răsfățăciuni | răsfățăciunile | |
| genitive-dative | răsfățăciuni | răsfățăciunii | răsfățăciuni | răsfățăciunilor | |
| vocative | răsfățăciune, răsfățăciuneo | răsfățăciunilor | |||