răspica

Romanian

Etymology

From răs- +‎ despica.

Verb

a răspica (third-person singular present răspică, past participle răspicat) 1st conjugation

  1. to pronounce clearly

Conjugation

    conjugation of răspica (first conjugation, no infix)
infinitive a răspica
gerund răspicând
past participle răspicat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present răspic răspici răspică răspicăm răspicați răspică
imperfect răspicam răspicai răspica răspicam răspicați răspicau
simple perfect răspicai răspicași răspică răspicarăm răspicarăți răspicară
pluperfect răspicasem răspicaseși răspicase răspicaserăm răspicaserăți răspicaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să răspic să răspici să răspice să răspicăm să răspicați să răspice
imperative — tu — — voi —
affirmative răspică răspicați
negative nu răspica nu răspicați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.