răstălmăci

Romanian

Etymology

From răs- +‎ tălmăci.

Verb

a răstălmăci (third-person singular present răstălmăcește, past participle răstălmăcit) 4th conjugation

  1. to distort

Conjugation

    conjugation of răstălmăci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a răstălmăci
gerund răstălmăcind
past participle răstălmăcit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present răstălmăcesc răstălmăcești răstălmăcește răstălmăcim răstălmăciți răstălmăcesc
imperfect răstălmăceam răstălmăceai răstălmăcea răstălmăceam răstălmăceați răstălmăceau
simple perfect răstălmăcii răstălmăciși răstălmăci răstălmăcirăm răstălmăcirăți răstălmăciră
pluperfect răstălmăcisem răstălmăciseși răstălmăcise răstălmăciserăm răstălmăciserăți răstălmăciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să răstălmăcesc să răstălmăcești să răstălmăcească să răstălmăcim să răstălmăciți să răstălmăcească
imperative — tu — — voi —
affirmative răstălmăcește răstălmăciți
negative nu răstălmăci nu răstălmăciți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.