răstigni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic растѧгнѫти (rastęgnǫti), from рас- (ras-) +‎ тѧгнѫти (tęgnǫti), from Proto-Slavic *tęgnǫti.

Pronunciation

  • IPA(key): [rəstiɡˈni]

Verb

a răstigni (third-person singular present răstignește, past participle răstignit) 4th conjugation

  1. to crucify

Conjugation

    conjugation of răstigni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a răstigni
gerund răstignind
past participle răstignit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present răstignesc răstignești răstignește răstignim răstigniți răstignesc
imperfect răstigneam răstigneai răstignea răstigneam răstigneați răstigneau
simple perfect răstignii răstigniși răstigni răstignirăm răstignirăți răstigniră
pluperfect răstignisem răstigniseși răstignise răstigniserăm răstigniserăți răstigniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să răstignesc să răstignești să răstignească să răstignim să răstigniți să răstignească
imperative — tu — — voi —
affirmative răstignește răstigniți
negative nu răstigni nu răstigniți

Synonyms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.