răsucire
Romanian
Etymology
Noun
răsucire f (plural răsuciri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | răsucire | răsucirea | răsuciri | răsucirile | |
| genitive-dative | răsuciri | răsucirii | răsuciri | răsucirilor | |
| vocative | răsucire, răsucireo | răsucirilor | |||