răsun

Romanian

Etymology

From răsuna.

Noun

răsun n (uncountable)

  1. (obsolete, regional) resonating noise
    Synonym: răsunet

Declension

Declension of răsun
singular only indefinite definite
nominative-accusative răsun răsunul
genitive-dative răsun răsunului
vocative răsunule

References

  • răsun in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN