răszice

Romanian

Etymology

From răs- +‎ zice.

Pronunciation

  • IPA(key): /rəsˈzi.t͡ʃe/

Verb

a răszice (third-person singular present răszice, past participle răszis, third-person subjunctive răszică) 3rd conjugation

  1. (rare) to insist; to repeat something many times in an insistent fashion
    Synonym: insista

Conjugation

    conjugation of răszice (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a răszice
gerund răszicând
past participle răszis
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present răszic răszici răszice răszicem răsziceți răszic
imperfect răsziceam răsziceai răszicea răsziceam răsziceați răsziceau
simple perfect răszisei răsziseși răszise răsziserăm răsziserăți răsziseră
pluperfect răszisesem răsziseseși răszisese răsziseserăm răsziseserăți răsziseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să răszic să răszici să răszică să răszicem să răsziceți să răszică
imperative — tu — — voi —
affirmative răszi răsziceți
negative nu răszice nu răsziceți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.