rătăcire
Romanian
Etymology
Noun
rătăcire f (plural rătăciri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | rătăcire | rătăcirea | rătăciri | rătăcirile | |
| genitive-dative | rătăciri | rătăcirii | rătăciri | rătăcirilor | |
| vocative | rătăcire, rătăcireo | rătăcirilor | |||