ranț

See also: rant, ránt, /rant, and Rant

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian ránc.

Noun

ranț n (plural ranțuri)

  1. wrinkle

Declension

Declension of ranț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ranț ranțul ranțuri ranțurile
genitive-dative ranț ranțului ranțuri ranțurilor
vocative ranțule ranțurilor

References

  • ranț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN