recăpăta

Romanian

Etymology

From re- +‎ căpăta.

Verb

a recăpăta (third-person singular present recapătă, past participle recăpătat) 1st conjugation

  1. to regain

Conjugation

    conjugation of recăpăta (first conjugation, no infix)
infinitive a recăpăta
gerund recăpătând
past participle recăpătat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present recăpăt recăpăți recăpătă recăpătăm recăpătați recăpătă
imperfect recăpătam recăpătai recăpăta recăpătam recăpătați recăpătau
simple perfect recăpătai recăpătași recăpătă recăpătarăm recăpătarăți recăpătară
pluperfect recăpătasem recăpătaseși recăpătase recăpătaserăm recăpătaserăți recăpătaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să recăpăt să recăpăți să recăpăte să recăpătăm să recăpătați să recăpăte
imperative — tu — — voi —
affirmative recăpătă recăpătați
negative nu recăpăta nu recăpătați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.